The Hurt Locker – cum să faci o dramă de Oscar în 5 paşi
Nenumărate comentarii pe marginea Premiilor Oscar şi a competiţiei dintre soţul James Cameron şi soţia Katherine Bigelow. A câştigat doamna, aşa era şi frumos, domnul s-a mulţumit cu banii, şi până la urmă sunt mai importanţi, mai ales că faimă avea deja de la ultimul Oscar câştigat.
Şi totuşi, în asemenea condiţii, ce ar mai fi de spus? Printre alţi bloggeri cu reputaţie, Vlad Petreanu, pe celebrul Amar de Zi, admiră argumentat creaţia The Hurt Locker, susţinând în subsidiarul comentariilor sale că acest film este mai bun decât Avatar, deci merita să câştige marele premiu. Demonstraţie evident şchioapă, având în vedere că bătălia nu se dădea numai între cele două. Dar dincolo de antiteza atât de dragă nouă în care sunt postate cele două opere, calităţile artistice pe care Vlad, şi nu numai el, le atribuie filmului The Hurt Locker sunt atât de uşor de demontat încât o pot face chiar şi eu. Reprezentativ pentru argumentaţia lui Vlad Petreanu este textul “Moartea liderului de echipă, încetinită prin filmarea slo-mo a detaliilor străzii cutremurate de explozie, o secvenţă de manual.” Ei bine, atenţie! Este exact păcatul major pe care îl comite Katherine pe tot parcursul filmului. Toate tensiunile, toate aceste trucuri regizorale la care apelează sunt extrem de nefireşti şi nu reuşesc să iasă nicicum din “manual”. Sunt clişee învăţate şi puse în practică robotizat, aşa cum îi stă bine unei femei conştiincioase care respectă regulile şi lecţiile învăţate. Pare mai degrabă rezultatul unui software mai eficient decât cel folosit de Cameron pentru personajele sale, un program care admite comenzi precise: “pune şi o tensiune mică, adaugă un slow-motion, suprapune un detaliu cu sânge şi buze crăpate/ENTER”. Altfel spus, dacă există reţete pentru telenovele, pentru filme de acţiune, de ce n-ar exista şi pentru filme “de artă”, independente?
Compensează în schimb imaginea excelentă, montajul şi sunetul, dar mai ales actorii, inclusiv sau mai ales necunoscutul Jeremy Renner. Iar peste toţi se regăseşte scenaristul Mark Boal, creatorul genistului James şi autorul acestei tensionate poveşti pe care doamna Bigelow a făcut-o puţin mai plictisitoare decât ar fi fost necesar. Din punctul meu de vedere, 4-3-2 al nostru a fost cu mult peste The Hurt Locker din multe puncte de vedere, dar mai ales al calităţilor enumerate de Vlad Petreanu.
Cât despre Avatar, singurul motiv pentru care ar fi fost justificat să câştige premiul pentru cel mai bun film este rolul major pe care îl va avea în evoluţia filmului, deşi am găsit, pe alocuri, ceva mai multă dramă şi tensiune în pădurile de pe Pandora decât în deşertul irakian.