Despre turismul din Sibiu şi (puţin) cel din România, cu dragoste
Un articol din Ziarul Financiar, referitor la numărul de turişti străini care au intrat în România în 2016, mi-a atras atenţia şi mi-a stârnit curiozitatea, în special datorită faptului că viaţa mea este legată de Sibiu de ceva vreme. Aşa că m-am scufundat în datele statistice pentru a mă lămuri.
Clasamentul pe judeţe preluat de ZF după date de la INS (între noi fie vorba, datele au fost preluate greşit de redactorul ZF) evidenţia un detaliu: diferenţa dintre Bucureşti şi judeţele care-i urmează în clasament este foarte mare. Unii dintre noi remarcam, în plus, şi că Sibiul se află pe locul al treilea pe ţară ca număr de străini. Spectaculos, cumva, dacă iei lucrurile la prima strigare. De fapt, este un câştig enorm al judeţului Sibiu, de la celebrul 2007 încoace. Creşterea mare nu a venit pe un teren viran, Sibiul era un judeţ turistic, cu renumita Mărginime a Sibiului, cu Transfăgărăşan şi Bâlea Lac, cu Păltiniş. Evident, câştigul a fost unul mare mai ales la capitolul străini, turişti aflaţi în căutare de locuri cu tradiţii, parfum medieval şi atmosferă boemă. Dacă nu cu mulţi ani în urmă judeţul Mureş reuşea să atragă mai mulţi turişti străini, datorită cetăţii Sighişoara, iată că Sibiu creşte şi se apropine de numărul de turişti din Braşov.
Dacă studiem cifrele statistice referitoare la turismul din Sibiu, observăm că în ultimii 10 ani s-a dublat numărul de locuri de cazare din judeţ, până la aproximativ 10.000 de paturi. A fost un răspuns firesc al pieţei la cerere. A crescut atât de mult acest număr, încât raportul de paturi la 100 de locuitori a ajuns pe locul 8 din România. Dar asta înseamnă că nu este nici în top 3, nici în top 5, şi aici este prima bilă neagră a autorităţilor. OK, te poţi lăuda că ai o densitate mai mare de locuri de cazare decât cea din judeţe cu o industrie turistică puternică, precum Prahova sau Maramureş, dar ai mai puţine paturi raportat la populaţie decât au cei din Vâlcea, Caraş Severin, Harghita şi Covasna, judeţe care nu au obiective turistice semnificative şi nu au fost capitale culturale nici măcar ale României.
Apoi, avem un indicator de+a dreptul sugestiv: numărul de turişti străini la 100 de locuitori. Este o valoare foarte mare, chiar şi comparată cu Bucureşti (jumătate din indicele Capitalei). Este chiar mai mare decât ceea ce poate Braşovul, judeţul cu un turism intens pe tot parcursul anului. Dar acest indicator este absolut irelevant dacă îl corelăm cu alte date statistice. Şi vorbesc aici despre intensitatea turistică, adică numărul de nopţi petrecute de un turist. În 2015 au sosit în Sibiu 110.540 turişti străini. Aceştia au petrecut în total 192.668 nopţi în spaţiile de cazare. Adică nici măcar două nopţi, în medie, de turist. O medie de 1,7 care plasează Sibiul pe locul 33 în România.
În traducere liberă, asta s-ar putea rezuma astfel: poveştile despre Sibiu au atras atenţia turiştilor străini. Publicitatea directă şi indirectă, articolele din presa străină şi din cea autohtonă, evenimentele culturale, au adus în oraş un număr bun de străini. Oraşul însă, n-a ştiut ce să facă cu ei, nu le-a oferit oportunitatea de a rămâne mai mult, de a cheltui bani şi, într-un final, de a obţine beneficii economice dintr-o industrie. Cel mai probabil, străinii care înnoptează în Sibiu vin pe circuite. City brake. Stau o noapte sau două şi pleacă mai departe. Este meritul agenţiilor de turism, în special, pentru aceşti turişti. Este nevoie însă ca oraşul să aducă turiştii străini care stau mai mult. Este nevoie ca turismul de tranzit, de weekend, să se transforme în turism de vacanţă. Iar pentru asta este nevoie de o strategie a oraşului. Pentru că lipsesc foarte multe detalii din tabloul care i-ar putea determina pe turişti să stea mai mult de 24 de ore în Sibiu.
România, încă la coadă
Câteva observaţii şi despre poziţia României în turismul european. Evident, vorbim despre ultimele locuri la cei mai mulţi indicatori din turism. Unul este îmbucurător. Este vorba despre creşterea numărului de nopţi petrecute de turişti. Anul trecut, România a avut cea mai mare creştere din UE, dacă socotim toate spaţiile de cazare, şi s-a aflat pe poziţia a treia, dacă socotim doar hotelurile. În 2016, creştere s-a mai temperat, dar este mult peste media UE. Asta este îmbucurător şi înseamnă că fiecare oraş şi regiune trebuie să facă eforturi majore pentru a atrage turiştii tot mai interesaţi de România. Pe de altă parte, România stă cel mai prost la procentele pe care le însumează turiştii străini din totalul de înnoptări. Doar aproape 19 procente din totalul înnoptărilor din sistemul turistic românesc au fost, în 2015, realizate de străini, cel mai mic procent din UE. Bulgaria a avut în 2015 cu 1,5 milioane de înnoptări mai multe, iar străinii au reprezentat peste 60% din total. Să mai spunem doar că gradul de ocupare din reţeaua turistică românească a fost de numai 30,7% (media UE a fost de 43%). Şi aş mai spune una, foarte importantă, după părerea mea: cheltuielile medii făcute pentru sau în timpul călătoriei în România de un turist s-au ridicat la 107 euro. Pentru comparaţie, în Bulgaria au fost de 154 de euro, iar în Grecia – 287 de euro.
P.S. Toate datele au fost compilate de mine, pe baza statisticilor INS. Orice preluare a tabelelor sau informaţiilor din acest material se poate face cu menţionare sursei şi cu un link către site.
